PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

Ø Persoanele implicate în comunicare îşi trimit mesaje continuu şi simultan, toate evenimentele de comunicare au un trecut, un prezent şi un viitor, persoanele implicate joacă anumite roluri.

Exemplu: Noi ne supărăm pentru ce spun ceilalţi dar în realitate, ceilalţi pot spune ceea ce spun ca o reacţie la ceea ce spuseserăm noi anul trecut, la ceea ce văd la noi, la ceea ce ştiu despre noi sau la ce aşteaptă de la noi.

Ø Deducând ce rol joacă cealaltă persoană (copil, părinte, adult), putem intui cam ce ton va avea, ce cuvinte va folosi, ce concesii va face, cât se va hazarda.

Ø Accelerarea continuă a ritmului vorbirii poate să inducă sugestia verbală.

Ø Există m,ulţi oameni cu o complexitate interioară mare dar nu pot codifica elementele interioare în cuvinte, acestea fiind doar o convenţie, o reflectare.

Ø Oamenii comunică şi cu gesturi, exprimarea unor senzaţii, etc.

Ø Timpul psihic se sesisează clar: când întârzii se restrânge, când aştepţi se dilată.

Ø Tendinţa de a face împotriva propriilor interese survine de regulă atunci când personalitatea se scindează şi se află în conflict.

Ø O amânare este de obicei, superioară interdicţiei.

Ø Succesul trebuie împartăşit după dobândire. A-l împartăşi înainte este o adevărata sabotare a finalităţii. Împărtăsirea succesului înainte de realizare propriei persoane este catastrofală.

Ø Oamenii comunică cu dorinţa de a-şi conserva propriile idei, făcând aceasta şi prin conflict. Fii de partea lui şi ajută-l să-şi învingă alter ego-ul sau, care este duşmanul respectului, al iubirii, al intuiţiei.

Ø Făcând uz de empatie, vom identifica valorile axiologice ale celorlalţi, pentru a putea respecta şi/sau acţiona în funcţie de acestea. O caracteristică axiologică a individului este ca el să lupte permanent în vederea acumulării, a conservării şi a impunerii propriilor valori, predispoziţia sa către conflicte, apărând evident ca o censecinţă a acestei lupte.

Ø Atitudinea faţă de simulare sau disimulare nu va fi de demascare ci de negociere. Neatacul la persoană va face simulantul sau disimulantul să negocieze.

Ø În procesul adaptării, prea multă noutate poate fi considerată agresiune închizând mintea. Depresia poate fi o altă expresie a dezaprobării.

Ø Amânarea unei plăceri pentru o plăcere superioară prin abstinenţă, din motivaţii interne.

Ø Este o calitate capacitatea de a face din concluzie ceva temporar, reversabil şi contestabil, recomandabil a da importanţă mai mare concluziilor preliminare faţă de cele finale. Un gând este prevalent când apare de multe ori, atunci când intrerupe activităţi în curs de desfăşurare el devine un gând dominant. Când un gând ne tulbură vizibil activitatea şi necesită eforturi pentru a fi controlat, atunci el este un gând obsesiv.

Ø Fă-i pe ceilalţi părtaşi la experienţele şi sentimentele tale.

Ø Ignoranţi suntem cu toţii, dar în domenii diferite.

Ø Dacă cel cu care comunici simte că îl respecţi, te va asculta şi mai atent.

Ø Dacă cel cu care comunici se blochează, fă-l să simtă pământul sub picioare, vorbeşte despre prezent, adu-l în prezent.

Ø Ca să fi interesant, aratată-te interesant.

Ø Dacă conversaţia lâncezeşte foloseşte întrebări ipotetice pentru a stimula conversaţia şi imaginaţia.

Ø La prima întâlnire cu o femeie sinceritatea este imperios necesară; a recunoaşte că eşti încurcat, chiar dacă se întâmplă.

Ø Când vinzi ceva: vinde avantajul produsului, nu caracteristicile lui, vinde sfârâitul din tigaie, nu tigaia.

Ø La aranjare arată ce poţi face tu. (atitudine deschisă, pune întrebări, fii pregătit).

Ø Spune limpede că vrei slujba, arată entuziasm, spune că ai experienţa necesară. Punând întrebări demonstrezi că eşti pregătit să te implici.

Ø În comunicatre este obligatoriu să emanaţi succes, nu disperare.

Ø Lăsaţi porţi deschise pentru a putea interveni şi în viitor.

Ø Recunoaşte imediat când primeşti un sfat bun, nu minţi în privinţa aptitudinilor şi limitelor tale.

Ø Dacă faci o greşeală, treci mai departe, numai cine nu munceşte nu greşeşte. Scopul greşelii este învăţarea.

La un discurs:

Ø Spune-le ce-o să le spui. Spune-le! Spune-le ce le-ai spus!

Ø Recomandabil să citeşti textul de multe ori, pentru ca atunci când vorbeşti să te poţi uita la spectatori.

Ø Asigură-te că nu uiţi cine este auditoriul tău, ce-l interesează şi ce vrea să audă de la tine (loveşte-l unde-l doare)!

Ø La pomul lăudat: 1. străzile nu sânt pavate cu aur; 2. străzile nu sunt pavate deloc; 3. eşti aşteptat să pavezi străzile.

Ø Scrisoare lungă, încheiere: „iartă lungimea scrisorii, n-am avut timp să-ţi scriu una mai scurtă”. Concluzie: este greu să fi concis despre ceva, care ştii multe, dar deseori merită.

Ø Nu cedaţi decât în faţa idealurilor de onoare şi de bun simţ.

Ø Cel dintâi secret al succesului este că tu controlezi situaţia, nu celălalt.

Ø Într-o confruntare ideatică: eşti calm permanent; respecţi adversarul; îl priveşti drept în ochi, dai răspunsuri hotărâte, te abţii să ridiculizezi adversari demni de respect.

Ø DACĂ ai impresia că nu eşti bun la ceva, poţi să fi bun.

Ø DACĂ ai impresia că eşti bun la ceva, poţi fi şi mai bun.

de Capusneac Ioan Mîndrişor

(http://www.geocities.com/nicu_capusneac2000/psicomunicare.htm)